(english translation coming soon)

Project authors: Bogdan Girbovan, Michele Bressan

Pucioasa, Caciulata, Voineasa, Govora, Ocnele Mari, Calimanesti,Herculane

In continuarea proiectului din 2009 dedicat litoralului romanesc “la doua stele”, din care a rezultat si o expozitie (in cadrul Centrului International pentru Arta Contemporana – The Ark), am hotarat sa parcurgem un traseu conectat statiunilor balneoterapeutice, cazandu-ne si documentand respectivele centre. Din nou, am intrat intr-o lume a locurilor la doua stele, a unei forme de turism partial nostalgice si impietrite in timp (cu spatii si dinamici urbane din perioada comunista) in care insa anumite transformari au inceput sa se produca, zonele ramanand un reper clar pe harta turismului romanesc. In acelasi timp, statiuni ca acelea pe care am inceput sa le documentam sunt marcate conotativ si de o anumita zona a discursului social-politic: ele sunt si raman locuri ale pensionarilor, pentru cei care, conform talonului de pensie, au dreptul la tratament mai ieftin sau mai scump, in hoteluri din anii 60-70 de obicei marcate de trecerea timpului si de lipsa de investitii.
Ca si in cazul litoralului romanesc, zona statiunilor balneoterapeutice a beneficiat de documentare mai degraba pe parcursul trecutului, perioada in care locurile au fost imortalizate si transformate in acum faimoasele "vederi din perioada comunista" (la cautare printre deja multii colectionari) in care dincolo de culorile saturate se asterne o senzatie a absentei, personajele din cadru lipsind sau aparand rar, in numar mic. In post-comunism, documentarea se reduce la tipicele reportaje de la mare, sezoniere si neutre in superficialitatea lor, conservate in arhivele televiziunilor sau agentiilor de presa.
Estetica „vederilor” mai sus amintite este un amestec straniu de Andreas Gursky (deoarece adesea aceste vederi in loc sa documenteze viata din statiuni se dovedeau fotografii de arhitectura) si Stephen Shore, peste care se suprapune conceptul puternic, documentat printre altii de fotograful englez Martin Parr, de Boring Postcards – o estetica a vidului de sens amestecat cu vointa de reprezentare oficiala, prin care fiecare oras avea fotografiat si transformat in amintiri centrul, institutiile statului, monumentele, din unghiuri in general neutre, care incercau sa minimizeze relevanta componentei timp in imagine.
Intentia noastra, ca si in cazul proiectului Trip la 2 stele, este de a documenta natura si latura contemporana a acestor locuri, dorind actualizarea estetica a unei eventuale arhive locale.
(Text de Michele Bressan si Bogdan Girbovan)